Istoric

Istoric
Miercuri, 02 Aprilie 2014
Parohia Proviţa de Sus
 
Hramuri:
Adormirea Maicii Domnului                 - 15 august
Sfantul Ierarh Nicolae                         -  6 decembrie
Sfantul Sfintit Mucenic Haralambie     - 10 februarie
 
Parohia Provita de Sus se afla la zece kilometri de orasul Campina, in partea de vest a judetului Prahova. Trecand peste drumul national si pe sub calea ferata ce face legatura intre orasele Ploiesti si Brasov, drumul judetean 100E strabata localitatile Poiana Campina si Provita de Jos, apoi ajunge in centrul comunei Provita de Sus. De aici, un drum recent construit traverseaza dealurile inalte si coboara in judetul Dambovita, in satul Sultanu, spre Pucioasa, Moreni si Targoviste.
 
Localitatea Provita de Sus a luat fiinta in jurul anului 1550, iar primii locuitori s-au asezat aici pentru a se feri din calea razboaielor, locul fiind inconjurat de dealuri inalte si impadurite. Denumirea si-a luat-o de la paraul “Prahovita” sau “Provita”.
 
In localitatea Provita de Sus a functionat candva “Schitul Provita”, metoc al Bisericii Sfantul Gheorghe Nou, din Bucuresti, care, la randul ei, era inchinata Bisericii Sfantului Mormant, din Tara Sfanta. Din vremea slujirii aici a calugarilor greci si romani se pastreaza o icoana de mari dimensiuni cu Sfantul Mormant, adusa din Ierusalim.
 
Prima biserica a schitului, ale carei ruine se afla astazi in curtea unui localnic, fost ctitorita in anul 1629, de “monahul Gherman”. De la aceasta biserica se pastreaza inca braul de piatra al usii principale, incadrat astazi in actuala biserica. La baza acestuia, sapat in piatra, sta asezat anul 1629. Actuala biserica parohiala a fost ctitorita in anul 1787, de catre “Mihalache, vataf de Plai”, si refacuta in vara anului 1835, de catre arhimandritul Gheorghita si Tanase Calin.
 
Pisania bisericii, sapata in piatra, cu litere chirilice, marturiseste urmatoarele: “Aceasta Sfanta Manastire a fost zidita de Gherman monahul si inchinata Sfantului Mormant al Ierusalimului si, fiind intru prapadire, la anul 1787, s-a facut de robul lui Dumnezeu Mihalache Vataf de Plai. Intru prapadire fiind la anul 1834 iulie 15, s-au indemnat robii lui Dumnezeu parintele Arhimandrit Gheorghita si Tanase Calin cu toate din temelie aceasta Sfanta Biserica ce se numeste Provita Manastirii, intru vesnica pomenire a celor dintai ctitori si a celor de pe urma. Leat 1835 iulie 10.”
 
Nu mult dupa anul 1863, in vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, odata cu secularizarea averilor manastiresti, biserica Schitului Provita a devenit biserica parohiala. De atunci si pana astazi, biserica a functionat in mod neintrerupt, credinciosii putand participa tot timpul la Sfanta Liturghie si la celelalte sfinte slujbe.
 
Biserica este zidita din caramida, in forma de cruce, si are o singura turla mare, asezata pe naos. Initial, biserica a fost acoperita cu sindrila. Bisericii vechi i-a fost adaugat un pridvor de mici dimensiuni. In pridvor se poate vedea portalul de piatra al bisericii vechi si pisania originala, sapata tot in piatra. Pronaosul este despartit de naos printr-un zid gros, sprijinit pe doua coloane patrate.
 
Pictura originala nu s-a pastrat decat pentru putin timp. Astfel, in anul 1875, biserica a fost repictata, de catre pictorul Radu Vintilescu, din Ploiesti, pe cheltuiala preotului Ioan Radu si a enoriasului Ioan Banu.
 
Din cauza deselor cutremure si intemperii, biserica a fost la un pas de prabusire. Astfel, intre anii 1989-1998, s-au efectuat reparatii capitale si de consolidare, prin osteneala preotului Petre Buldan, fiu al satului. Dupa anul 1998 s-au continuat lucrarile de infrumusetare a bisericii, prin osteneala preotului Ion Dragomir. Intre anii 2002-2006, biserica a fost impodobita cu o noua pictura in fresca. In ultimii ani au montate noile strani, sculptate in lemn de stejar, de sculptorul nemtean Adrian Vartic. Un sprijin constant si semnificativ a fost oferit bisericii parohiale de catre doamna primar Elena Cosmoiu, impreuna cu administratia locala.
 
Dintre obiectele de valoare pastrate in biserica parohiala, le amintim pe urmatoarele: iconostasul mic si scaunul arhieresc, care dateaza din anul 1777; o icoana cu Biserica Sfantului Mormant; o icoana cu Sfantul Cuvios Pimen cel Mare; un tablou pictat pe panza, de mari dimensiuni, cu Preasfintitul Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei; un clopot din bronz, turnat in anul 1777; o serie de carti liturghice vechi.
 
In partea de miaza-zi a bisericii, in dreptul pronaosului, se afla mormantul Preasfintitului Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei. Nascut in ziua de 24 octombrie 1853, in satul Provița de Sus, si trecut la cele vesnice in ziua de 12 noiembrie 1934, in Bucuresti, la varsta de 81 de ani, cu smerenia si dragostea de neam care l-au caracterizat toata viata, Preasfintitul Pimen si-a dorit sa fie inmormantat in satul natal.
 
Peste drum de biserica se inalta Monumentul Eroilor, de o frumusete aparte. Soldatul roman, asezat pe un soclu de cativa metri inaltime, este strajuit de doua tunuri. Acest frumos monument national a fost sfintit in ziua de 30 septembrie 1928, de catre Preasfintitul Pimen Georgescu.
 
Preot Nifon Dorin Iancu